Firma de exerciţiu reprezintă o formă inovatoare pentru procesul de predare-învăţare-evaluare, care are ca obiectiv o apropiere cât se poate de mare de practică şi dezvoltarea unei gândiri antreprenoriale. Se exersează tranzacţii economice pe baza proceselor dintr-o întreprindere reală.
Firma de exerciţiu este o metodă didactică modernă, care are ca scop dezvoltarea competenţelor antreprenoriale ale elevilor prin simularea proceselor interne desfăşurate într-o firmă reală şi a relaţiilor sale cu alte firme şi instituţii. Metoda „firma de exerciţiu” se caracterizează prin două aspecte definitorii: – Virtual: nu există bani şi nu există bunuri -Real: se respectă uzanţele comerciale, fluxul informaţioanal, documetele şi circuitul documentelor. Astfel această metodă permite redarea cu grad diferit de complexitate a proceselor care se efectuează în activitatea economică reală precum şi reprezentarea transparentă a acestor activităţi pentru procesul de predare.
Puterea firmei de exerciţiu o reprezintă relaţiile ei exterioare. În mod similar cu întreprinderile din economia reală şi firmele de exerciţiu întreţin relaţii comerciale. Pe această cale li se oferă elevilor contactul cu cultura economică a partenerilor lor din ţară şi străinătate.
În firma de exerciţiu sunt aplicate toate tranzacţiile economice care există în practică, începând de la achiziţii trecând pe la inventarierea sarcinilor şi sfârşind cu desfacerea. Toate activităţile comercial-administrative vor fi îndeplinite de către elevi prin respectarea uzanţelor comerciale şi a prevederilor legislative. Cu toate acestea, mărfurile şi serviciile prestate precum şi banii necesari pentru plăţi sunt prezente numai la nivel virtual. Se emit toate informaţiile şi documentele necesare pentru întreprinzător, documente care sunt supuse circulaţiei prin intermediul unor tehnologii de viitor. Toate documentele emise la centrala firmelor de exerciţiu şi la firmele de exerciţiu care reproduc documente ale instituţiilor statului, vor avea un însemn distinctiv – UZ DIDACTIC -, FORMULAR DE LUCRU. Fiecare firmă de exerciţiu este structurată, în conformitate cu situaţia din practică, în departamente : departamentul de personal, secretariat, marketing, vânzări, contabilitate, etc. Elevii trebuie să treacă prin toate departamentele şi să efectueze acolo activităţile specifice.
Alături de legăturile la nivel naţional sau internaţional există o altă componentă importantă a firmei de exerciţiu: simularea. Deciziile greşite care ar putea duce în viaţa reală până la punerea în pericol a întreprinderii, nu au urmări economice negative în firma de exerciţiu. Ba mai mult, ele reprezintă pentru experienţa elevilor chiar o componentă esenţială a procesului de învăţare.
Obiectivul instruirii în cadrul firmei de exerciţiu este transmiterea cunoştinţelor într-o manieră interdisciplinară, orientată spre acţiune şi probleme, centrată asupra elevilor şi inspirată din practică. Cunoştinţele trebuie să cuprindă toate procesele economice interne precum şi toate interconexiunile dintre firme. Dobândirea de calificări cheie de exemplu, capacitatea de a lucra în echipă, gândire interdisciplinară, competenţe lingvistice, îl fac pe elev capabil să aibă mobilitate şi flexibilitate în lumea profesională. De exemplu, dacă elevul trebuie să pună în aplicare în calitate de referent al departamentului de achiziţii din firma de exerciţiu, cunoştiinţele sale de economia întreprinderii din domeniul achiziţiilor, ţinând seama de situaţia economică a întreprinderii sale, trebuie să ia decizia optimă în colaborare cu colegii săi pentru achiziţionare, să recunoască efectul pe care îl va avea asupra succesului întreprinderii şi să reprezinte această decizie în faţa conducerii afacerii. Şi pentru profesor, în calitate de coordonator al firmei de exerciţiu, firma de exerciţiu reprezintă o provocare deosebită: o modificare a rolului de executant în rolul de colaborator în echipă, de la superior la consilier.
În firma de exerciţiu elevului îi aparţine decizia şi acţiunea. Profesorul poate interveni în deciziile luate doar dacă deţine o funcţie în firma de exerciţiu. În centrul activităţilor nu se află, desigur, succesul economic al firmei, ci numărul de ocazii de învăţare oferite. Rezultatul economic obţinut în firma de exerciţiu nu reprezintă obiectivul prioritar, acesta fiind exersarea completă şi repetată a diverselor operaţiuni economice. În firma de exerciţiu sunt puse în practică cunoştinţele teoretice asimilate. Aceasta aduce dinamică în învăţare. Elevii acţionează ca forţe de conducere şi colaboratori, câţiva dintre ei dezvoltă spirit întreprinzător, iar profesorii îşi iau rolul de consilieri ai întreprinderii. În lumea afacerilor se impune existenţa unei pieţe cât mai dezvoltate, în care tranzacţiile să se desfăşoare rapid, uşor şi în număr mare.
Cifra de afaceri este determinată de tranzacţiile care au loc pe piaţă. Şi în lumea virtuală a afacerilor este foarte important numărul tranzacţiilor pe care firmele le încheie cu celelalte firme de exerciţiu. Firma de exerciţiu nu-şi atinge scopul dacă nu încheie tranzacţii pe piaţă. Încheierea tranzacţiilor impune în continuare înregistrarea în conabilitate a acestora, efectuarea de studii pe piaţă, stabilirea cifrei de afaceri, etc. exact ca în firma reală.
De asemenea, elevii au şansa să întreţină legătura cu colegii lor din ţară, să lege prietenii. Într-o economie de piaţă, o întreprindere, deci şi firma de exercţiu – o întreprindere simulată – îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Pentru a-şi realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic, strategie care să vină în întâmpinarea aşteptărilor partenerilor de interese. Aceste aşteptări, deşi sunt diferite, sunt în acelaşi timp convergente spre o bună desfăşurare a activităţii firmei în ansamblu. Importanţa şi necesitatea crescândă a adoptării unei strategii economice este determinată de acţiunea puternică a unor factori, cei mai importanţi fiind:
1. accentuarea competiţiei între firme;
2. apariţia şi extinderea unor tehnologii moderne;
3. creşterea considerabilă a calităţii produselor oferite;
4. extinderea folosirii calculatoarelor.
Ţinând seama de acţiunea tot mai puternică a acestor factori, o strategie economică are rolul de a defini prin obiective cât mai precise, direcţiile de desfăşurare a activităţii firmei, astfel încât aceasta să realizeze o creştere a competitivităţii. O bună viziune economică trebuie să satisfacă următoarele exigenţe:
1. să permită o confruntare eficientă a firmei cu altele similare;
2. să facă faţă cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigenţelor sporite ale consumatorilor sub raportul calităţii şi al preţurilor;
3. să realizeze o perfecţionare continuă a structurilor organizatorice existente, astfel încât acestea să fie cât mai bine adaptate noilor exigenţe impuse de modificările care survin la nivelul tehnologiilor, al pieţelor de desfacere şi cerinţelor crescânde ale consumatorilor.
Deoarece firma de exerciţiu reprezintă o probare şi aprofundare practică a cunoştinţelor dobândite de elevi la instruirea de bază, o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a conţinuturilor, realizează efectul de sinergie al disciplinelor integrate. Astfel în firma de exerciţiu aceste cunoştinţe în situaţii simulate respectă condiţiile din practică.
Perspectiva asupra economiei (întreprinderii) deţine o pondere deosebită în acest context. Ca urmare elevul trebuie să înţeleagă foarte bine situaţia economică, prin gândirea şi acţiunea individuală – cel puţin la nivel elementar – atât ca ansamblu economic, cât şi din punctul de vedere al întreprinzătorului.
Desfăşurarea în bune condiţii a activităţii firmei de exerciţiu este condiţionată de existenţa a două componente esenţiale: structura organizatorică şi sistemul informaţional de management. Dacă structura organizatorică asigură desfăşurarea activităţilor firmei de exerciţiu, sistemul informaţional managerial asigură circulaţia informaţiei între diferitele componente organizatorice ale firmei de exerciţiu potrivit obiectivelor acestora. Sistemul informaţional al firmei de exerciţiu cuprinde totalitatea resurselor informaţionale creeate, prelucrate şi transmise pe fluxuri şi circuite informaţionale potrivit cerinţelor obiectivelor firmei de exerciţiu, precum şi a tehnicilor şi mijloacelor de procesare a acestora, în vederea asigurării unui nivel de corecitudine şi rapiditate a actului decizional managerial. El are nevoie în funcţionarea lui de o serie de comportamente în măsură să îi asigure fiabilitatea.
Resursele informaţionale constituie o primă componentă care reprezintă ansamblul informaţiilor generate, obţinute, disponibile şi refolosibile din firma de exerciţiu. Acestea sunt necesare, practic, orcărui tip de activitate. Fiecare activitate generează noi informaţii, care sunt utile ducerii la bun sfârşit a respectivei activităţi, precum şi a celorlalte. Domeniile de resurse informaţionale majore privind activităţile firmei de exerciţiu pot fi sintetizate după cum urmează:
• pentru activitatea comercială: cercetarea pieţei, strategia de reclamă, expedierea de materiale de marketing, planificarea şi promovarea vânzărilor, întocmirea statisticilor de vânzări, gestiunea stocurilor;
• pentru activitatea de personal: recrutare, selecţie, angajare, salarizare, promovare, perfecţionare;
• pentru activitatea financiar contabilă: planificarea profitului, stabilirea costurilor, procesarea şi înregistrarea operaţiilor de aprovizionare şi vânzare, efectuarea plăţilor, corespondenţa cu administraţia financiară;
• pentru activitatea de secretariat: procesarea intrărilor/ ieşirilor de poştă, administrarea bazei de date, stabilirea de contacte, organizarea arhivei.
Prin aplicarea acestui concept modern de instruire începem să răspundem cerinţelor economiei europene privind un învăţământ orientat la maximum către pregătirea practică, promovăm capacitatea de a lucra în echipă şi independent, dorinţa de realizare şi de a lua decizii, flexibilitate şi sensibilitate interculturală – calificări cheie într-o lume moderne.
Firma de exerciţiu este o metodă didactică modernă, care are ca scop dezvoltarea competenţelor antreprenoriale ale elevilor prin simularea proceselor interne desfăşurate într-o firmă reală şi a relaţiilor sale cu alte firme şi instituţii. Metoda „firma de exerciţiu” se caracterizează prin două aspecte definitorii: – Virtual: nu există bani şi nu există bunuri -Real: se respectă uzanţele comerciale, fluxul informaţioanal, documetele şi circuitul documentelor. Astfel această metodă permite redarea cu grad diferit de complexitate a proceselor care se efectuează în activitatea economică reală precum şi reprezentarea transparentă a acestor activităţi pentru procesul de predare.
Puterea firmei de exerciţiu o reprezintă relaţiile ei exterioare. În mod similar cu întreprinderile din economia reală şi firmele de exerciţiu întreţin relaţii comerciale. Pe această cale li se oferă elevilor contactul cu cultura economică a partenerilor lor din ţară şi străinătate.
În firma de exerciţiu sunt aplicate toate tranzacţiile economice care există în practică, începând de la achiziţii trecând pe la inventarierea sarcinilor şi sfârşind cu desfacerea. Toate activităţile comercial-administrative vor fi îndeplinite de către elevi prin respectarea uzanţelor comerciale şi a prevederilor legislative. Cu toate acestea, mărfurile şi serviciile prestate precum şi banii necesari pentru plăţi sunt prezente numai la nivel virtual. Se emit toate informaţiile şi documentele necesare pentru întreprinzător, documente care sunt supuse circulaţiei prin intermediul unor tehnologii de viitor. Toate documentele emise la centrala firmelor de exerciţiu şi la firmele de exerciţiu care reproduc documente ale instituţiilor statului, vor avea un însemn distinctiv – UZ DIDACTIC -, FORMULAR DE LUCRU. Fiecare firmă de exerciţiu este structurată, în conformitate cu situaţia din practică, în departamente : departamentul de personal, secretariat, marketing, vânzări, contabilitate, etc. Elevii trebuie să treacă prin toate departamentele şi să efectueze acolo activităţile specifice.
Alături de legăturile la nivel naţional sau internaţional există o altă componentă importantă a firmei de exerciţiu: simularea. Deciziile greşite care ar putea duce în viaţa reală până la punerea în pericol a întreprinderii, nu au urmări economice negative în firma de exerciţiu. Ba mai mult, ele reprezintă pentru experienţa elevilor chiar o componentă esenţială a procesului de învăţare.
Obiectivul instruirii în cadrul firmei de exerciţiu este transmiterea cunoştinţelor într-o manieră interdisciplinară, orientată spre acţiune şi probleme, centrată asupra elevilor şi inspirată din practică. Cunoştinţele trebuie să cuprindă toate procesele economice interne precum şi toate interconexiunile dintre firme. Dobândirea de calificări cheie de exemplu, capacitatea de a lucra în echipă, gândire interdisciplinară, competenţe lingvistice, îl fac pe elev capabil să aibă mobilitate şi flexibilitate în lumea profesională. De exemplu, dacă elevul trebuie să pună în aplicare în calitate de referent al departamentului de achiziţii din firma de exerciţiu, cunoştiinţele sale de economia întreprinderii din domeniul achiziţiilor, ţinând seama de situaţia economică a întreprinderii sale, trebuie să ia decizia optimă în colaborare cu colegii săi pentru achiziţionare, să recunoască efectul pe care îl va avea asupra succesului întreprinderii şi să reprezinte această decizie în faţa conducerii afacerii. Şi pentru profesor, în calitate de coordonator al firmei de exerciţiu, firma de exerciţiu reprezintă o provocare deosebită: o modificare a rolului de executant în rolul de colaborator în echipă, de la superior la consilier.
În firma de exerciţiu elevului îi aparţine decizia şi acţiunea. Profesorul poate interveni în deciziile luate doar dacă deţine o funcţie în firma de exerciţiu. În centrul activităţilor nu se află, desigur, succesul economic al firmei, ci numărul de ocazii de învăţare oferite. Rezultatul economic obţinut în firma de exerciţiu nu reprezintă obiectivul prioritar, acesta fiind exersarea completă şi repetată a diverselor operaţiuni economice. În firma de exerciţiu sunt puse în practică cunoştinţele teoretice asimilate. Aceasta aduce dinamică în învăţare. Elevii acţionează ca forţe de conducere şi colaboratori, câţiva dintre ei dezvoltă spirit întreprinzător, iar profesorii îşi iau rolul de consilieri ai întreprinderii. În lumea afacerilor se impune existenţa unei pieţe cât mai dezvoltate, în care tranzacţiile să se desfăşoare rapid, uşor şi în număr mare.
Cifra de afaceri este determinată de tranzacţiile care au loc pe piaţă. Şi în lumea virtuală a afacerilor este foarte important numărul tranzacţiilor pe care firmele le încheie cu celelalte firme de exerciţiu. Firma de exerciţiu nu-şi atinge scopul dacă nu încheie tranzacţii pe piaţă. Încheierea tranzacţiilor impune în continuare înregistrarea în conabilitate a acestora, efectuarea de studii pe piaţă, stabilirea cifrei de afaceri, etc. exact ca în firma reală.
De asemenea, elevii au şansa să întreţină legătura cu colegii lor din ţară, să lege prietenii. Într-o economie de piaţă, o întreprindere, deci şi firma de exercţiu – o întreprindere simulată – îşi desfăşoară activitatea în condiţiile unei puternice competiţii atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Pentru a-şi realiza obiectivele propuse, ea trebuie să-şi desfăşoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic şi economic, strategie care să vină în întâmpinarea aşteptărilor partenerilor de interese. Aceste aşteptări, deşi sunt diferite, sunt în acelaşi timp convergente spre o bună desfăşurare a activităţii firmei în ansamblu. Importanţa şi necesitatea crescândă a adoptării unei strategii economice este determinată de acţiunea puternică a unor factori, cei mai importanţi fiind:
1. accentuarea competiţiei între firme;
2. apariţia şi extinderea unor tehnologii moderne;
3. creşterea considerabilă a calităţii produselor oferite;
4. extinderea folosirii calculatoarelor.
Ţinând seama de acţiunea tot mai puternică a acestor factori, o strategie economică are rolul de a defini prin obiective cât mai precise, direcţiile de desfăşurare a activităţii firmei, astfel încât aceasta să realizeze o creştere a competitivităţii. O bună viziune economică trebuie să satisfacă următoarele exigenţe:
1. să permită o confruntare eficientă a firmei cu altele similare;
2. să facă faţă cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigenţelor sporite ale consumatorilor sub raportul calităţii şi al preţurilor;
3. să realizeze o perfecţionare continuă a structurilor organizatorice existente, astfel încât acestea să fie cât mai bine adaptate noilor exigenţe impuse de modificările care survin la nivelul tehnologiilor, al pieţelor de desfacere şi cerinţelor crescânde ale consumatorilor.
Deoarece firma de exerciţiu reprezintă o probare şi aprofundare practică a cunoştinţelor dobândite de elevi la instruirea de bază, o concepţie modernă de integrare şi aplicare interdisciplinară a conţinuturilor, realizează efectul de sinergie al disciplinelor integrate. Astfel în firma de exerciţiu aceste cunoştinţe în situaţii simulate respectă condiţiile din practică.
Perspectiva asupra economiei (întreprinderii) deţine o pondere deosebită în acest context. Ca urmare elevul trebuie să înţeleagă foarte bine situaţia economică, prin gândirea şi acţiunea individuală – cel puţin la nivel elementar – atât ca ansamblu economic, cât şi din punctul de vedere al întreprinzătorului.
Desfăşurarea în bune condiţii a activităţii firmei de exerciţiu este condiţionată de existenţa a două componente esenţiale: structura organizatorică şi sistemul informaţional de management. Dacă structura organizatorică asigură desfăşurarea activităţilor firmei de exerciţiu, sistemul informaţional managerial asigură circulaţia informaţiei între diferitele componente organizatorice ale firmei de exerciţiu potrivit obiectivelor acestora. Sistemul informaţional al firmei de exerciţiu cuprinde totalitatea resurselor informaţionale creeate, prelucrate şi transmise pe fluxuri şi circuite informaţionale potrivit cerinţelor obiectivelor firmei de exerciţiu, precum şi a tehnicilor şi mijloacelor de procesare a acestora, în vederea asigurării unui nivel de corecitudine şi rapiditate a actului decizional managerial. El are nevoie în funcţionarea lui de o serie de comportamente în măsură să îi asigure fiabilitatea.
Resursele informaţionale constituie o primă componentă care reprezintă ansamblul informaţiilor generate, obţinute, disponibile şi refolosibile din firma de exerciţiu. Acestea sunt necesare, practic, orcărui tip de activitate. Fiecare activitate generează noi informaţii, care sunt utile ducerii la bun sfârşit a respectivei activităţi, precum şi a celorlalte. Domeniile de resurse informaţionale majore privind activităţile firmei de exerciţiu pot fi sintetizate după cum urmează:
• pentru activitatea comercială: cercetarea pieţei, strategia de reclamă, expedierea de materiale de marketing, planificarea şi promovarea vânzărilor, întocmirea statisticilor de vânzări, gestiunea stocurilor;
• pentru activitatea de personal: recrutare, selecţie, angajare, salarizare, promovare, perfecţionare;
• pentru activitatea financiar contabilă: planificarea profitului, stabilirea costurilor, procesarea şi înregistrarea operaţiilor de aprovizionare şi vânzare, efectuarea plăţilor, corespondenţa cu administraţia financiară;
• pentru activitatea de secretariat: procesarea intrărilor/ ieşirilor de poştă, administrarea bazei de date, stabilirea de contacte, organizarea arhivei.
Prin aplicarea acestui concept modern de instruire începem să răspundem cerinţelor economiei europene privind un învăţământ orientat la maximum către pregătirea practică, promovăm capacitatea de a lucra în echipă şi independent, dorinţa de realizare şi de a lua decizii, flexibilitate şi sensibilitate interculturală – calificări cheie într-o lume moderne.